Friday, November 30, 2007
Thursday, November 29, 2007
Wednesday, November 28, 2007
Tuesday, November 27, 2007
Monday, November 26, 2007
Sunday, November 25, 2007
nice site
Dispersia modurilor de polarizare (PMD). http://www.i-evoluate.inginer.info/
Este prezenta a 2 viteze de grup diferite pentru 2 moduri de polarizare ortogonale. Se datoreaz acombinatiei a 2 cauze: birefringenta produce local 2 viteze de grup. Pentru fibrele optice, aceasta dispersie locala este, intr-o buna aproximatie, identica cu dispersia de faza de ordinul a catorva ps/km. Deci un puls optic tinde sa se spliteze local intr-un mod rapid si un mod lent. Dar cum birefringenta e mica, cele 2 moduri cupleaza cu usurinta. Astfel, orice imperfectiune mica de pe fibra va produce cuplarea modurilor – o parte din energia din modul rapid se cupleaza in modul lent si viceversa. PMD este asemanator cu o miscare aleatoare si creste doar cu radical(lg. Fb.) se exprima in ps/km ^-1/2 cu valori : 0 ps/mk ^-1/2 pentru fibrele moderne. 0.5 ps/km ^-1/2 pentru cele mai vechi. Lungimile tipice pentru cuplarea modurilor de polarizare variaza intre cativa m si sute de m. Cu cat cuplajul este mai puternic, cu atat este PMD este mai slab. Cele 2 moduri nu au timp sa se deplaseze intre cuplaje. In fibrele moderne, cuplajul este chiar artificial crescut in timpul proiectarii fibrelor. Cum cuplajul este extrem de sensibil, singura descriere rezonabila este una statistica, deci PMD este descris ca o distributie statistica de intarzieri deltaTau. Pentru fibre suficient de lungi, statistica este maxwelliana, iar PMD este legat de lungimea fibrei, l, de lungimea de cuplaj medie, h, de birefringenta modurilor, B, si de intarzierea tau, PMD = radical (delta Tau) ^2 = bh* radical (l/h). Disperia modurilor de polarizare poate produce polarizarea ceea ce ar fi catrastofal pentru comunicarea quantica, similar oricarei pierderi de coerenta in procesarea cuantica a informatiei. Din fericire pentru QC, remediul este usor: este suficient sa folosim o sursa cu o coerenta temporala mai lunga decat cea mai mare intarziere deltaTau. Astfel, cand folosim pulsuri laser cu largimi spectrale tipice de delta Lambda <= 1nm avem o coerenta spatiala >= 3ps, PMD nu e o problema reala. Pentru fotonii creati prin deconvolutie parametrica, PMD poate impune limitari severe caci delta Lambda >= 10nm rezulta ca timpul de coerenta tc <= 300fs.
Este prezenta a 2 viteze de grup diferite pentru 2 moduri de polarizare ortogonale. Se datoreaz acombinatiei a 2 cauze: birefringenta produce local 2 viteze de grup. Pentru fibrele optice, aceasta dispersie locala este, intr-o buna aproximatie, identica cu dispersia de faza de ordinul a catorva ps/km. Deci un puls optic tinde sa se spliteze local intr-un mod rapid si un mod lent. Dar cum birefringenta e mica, cele 2 moduri cupleaza cu usurinta. Astfel, orice imperfectiune mica de pe fibra va produce cuplarea modurilor – o parte din energia din modul rapid se cupleaza in modul lent si viceversa. PMD este asemanator cu o miscare aleatoare si creste doar cu radical(lg. Fb.) se exprima in ps/km ^-1/2 cu valori : 0 ps/mk ^-1/2 pentru fibrele moderne. 0.5 ps/km ^-1/2 pentru cele mai vechi. Lungimile tipice pentru cuplarea modurilor de polarizare variaza intre cativa m si sute de m. Cu cat cuplajul este mai puternic, cu atat este PMD este mai slab. Cele 2 moduri nu au timp sa se deplaseze intre cuplaje. In fibrele moderne, cuplajul este chiar artificial crescut in timpul proiectarii fibrelor. Cum cuplajul este extrem de sensibil, singura descriere rezonabila este una statistica, deci PMD este descris ca o distributie statistica de intarzieri deltaTau. Pentru fibre suficient de lungi, statistica este maxwelliana, iar PMD este legat de lungimea fibrei, l, de lungimea de cuplaj medie, h, de birefringenta modurilor, B, si de intarzierea tau, PMD = radical (delta Tau) ^2 = bh* radical (l/h). Disperia modurilor de polarizare poate produce polarizarea ceea ce ar fi catrastofal pentru comunicarea quantica, similar oricarei pierderi de coerenta in procesarea cuantica a informatiei. Din fericire pentru QC, remediul este usor: este suficient sa folosim o sursa cu o coerenta temporala mai lunga decat cea mai mare intarziere deltaTau. Astfel, cand folosim pulsuri laser cu largimi spectrale tipice de delta Lambda <= 1nm avem o coerenta spatiala >= 3ps, PMD nu e o problema reala. Pentru fotonii creati prin deconvolutie parametrica, PMD poate impune limitari severe caci delta Lambda >= 10nm rezulta ca timpul de coerenta tc <= 300fs.
Friday, November 23, 2007
Subscribe to:
Posts (Atom)
